Traduceri japoneză română

Informație

Limba japoneză reprezintă o limbă est-asiatică, membră a familiei de limbi japonice. Aceasta este vorbită aproape exclusiv în Japonia, însă în trecut a fost limbă de uz comun și în afara teritoriului. Înainte și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, prin anexarea Taiwanului și a Coreei, precum și a ocupării parțiale a Chinei, a Filipinelor și a numeroase alte insule din Pacific, locuitorii respectivelor teritorii au învățat limba japoneză. Astfel, multe persoane vârstnice din acele țări încă mai pot vorbi japoneza.

Limba japoneză conține nenumărate dialecte. Principala diferență în accentele japoneze este cea dintre accentul din Tokyo și cel din Kyoto-Osaka. Dialectele din regiunile periferice pot fi greu de înțeles pentru vorbitori din alte zone ale țării.

Nu se cunosc multe informații despre preistoria limbii japoneze și momentul exact în care aceasta a apărut. Primul cuvânt în limba japoneză înregistrat oficial a apărut într-un document în limba chineză din secolul al III-lea, o cantitate semnificativă de texte urmând să mai apară în secolul al VIII-lea. Japoneza veche a fost puternic influențată de chineză din punct de vedere al vocabularului și al fonologiei. În Japonia, alfabetizarea se făcea la început în sistemul de scriere chinez. Inițial, japonezii scriau utilizând chineza clasică, cu numele japoneze reprezentate prin ideograme, adoptate pentru semnificația lor, nicidecum pentru pronunție. Sistemul de scriere japonez a evoluat odată cu timpul. Ideogramele chinezești (kanji) au fost utilizate pentru a scrie cuvintele împrumutate din chineză, precum și cuvintele japoneze cu același sau cu un sens similar.

Japoneza scrisă modernă se compune dintr-un amestec format din trei sisteme principale: kanji (ideograme de origine chineză utilizate pentru  cuvintele împrumutate din chineză și, de asemenea, pentru anumite morfeme japoneze native) și două silabare: hiragana și katakana. Alfabetul latin este utilizat în mică măsură – pentru acronime importante și pentru a transcrie numele japoneze, precum și în alte situații în care persoanele care nu sunt vorbitoare de limbă japoneză au nevoie să cunoască modul în care se pronunță un cuvânt. Numerele arabice sunt mult mai comune decât kanji atunci când sunt efectuate numărători, dar numeralele în kanji încă mai sunt utilizate în calcule.

Traducerile din și înspre japoneză pot constitui o adevărată provocare din cauza faptului că structura limbii este cu totul aparte; alegerea formei verbale corecte reprezintă o artă deoarece nu există, de exemplu, un timp viitor. Multe substantive japoneze pot fi, de asemenea, utilizate ca adjective sau adverbe – este nevoie de o reală măiestrie în a diferenția genurile gramaticale; în momentul traducerii, japoneza necesită o restructurare radicală și luarea de măsuri speciale pentru a comunica părți din gramatica engleză care lipsesc etc.

Codul ISO de limbă pentru japoneză este jp.